Păstrarea fecioriei în tradiția creștin-ortodoxă este considerată o virtute spirituală importantă, asociată cu curăția și harul divin. În multe texte teologice și tradiționale, fecioria este văzută ca o formă de dăruire totală a vieții lui Dumnezeu, iar cei care o păstrează sunt considerați apropiați de harul dumnezeiesc.

Sfinții părinți ai Bisericii Ortodoxe subliniază că fecioria, ca dar, este o alegere conștientă și o chemare spirituală care necesită rugăciune, curaj și stăruință. Ea nu reprezintă doar o abstinență fizică, ci și o puritate a minții și sufletului, oferind o cale mai directă spre o relație profundă cu Dumnezeu.

De exemplu, Sfântul Ioan Gură de Aur, în scrierile sale, laudă fecioria ca fiind o cale prin care omul poate să-și îndrepte întreaga atenție către viața spirituală și să primească harul lui Dumnezeu într-o formă mai plenară.

Astfel, păstrarea fecioriei este considerată o binecuvântare care aduce cu sine har și protecție spirituală, fiind un semn al devotamentului față de Dumnezeu.